The Story of La Signora Marcella

O lady innăscuta și devenita prin munca

Am început acest proiect din dorința de a împărtăși cu voi povesti de viață de succes, locuri mișto de vizitat, secretele din spatele a ceea ce vede toată lumea.

Pornind la drum, se întâmplă ca eu însămi sa fiu surprinsă, impresionata de oamenii pe care ii întâlnesc. Așa a fost și în cazul de fata. 

Vorbisem la telefon cu managerul hotelului Marcella Royal din Roma, stabilisem termenii colaborării și apoi mă întreabă: ai vrea sa stai de vorba și cu Signora Marcella? 

Era fix cea care da numele hotelului. Vocea din telefon mi-a oferit câteva repere din viață ei și am spus: “Da, aș vrea sa fac un interviu cu ea!” 94 de ani, oameni buni!

Urma sa o întâlnesc, dacă aveam norocul ca ea sa fie intr-o stare buna, în ziua interviului. A fost chiar mai mult decât atât. M-a așteptat pe terasa de pe acoperișul hotelului (locul ei preferat) m-a luat în brațe de cum m-a văzut și mi-a admirat rochia (aleasa de mine deloc întâmplător; am vrut sa fie ceva decent, cu aerul anilor ’50-’60) și mi-a mângâiat tenul. Ar fi vrut sa facem interviul pe terasa, dar lumina nu ne ajuta deloc. Așa ca, am coborât în lobby, ne-am Așezat pe canapelele tapițate cu material din mătase, ales de ea de la cel mai bun tapițer din Roma și am dat Rec…

O femeie, o inspirație, un OM

Se poate face un film de Oscar după povestea ei. La 18 ani și-a spus ca nu se va căsători niciodată, pt ca nu voia sa dea socoteala nimănui. A muncit mult și nu a refuzat nicio slujba; a făcut de toate: menajera, camerista, bucătăreasă… La 30 de ani, cu banii strânși a închiriat primele 6 apartamente pe care să le închirieze in cadrul propriei pensiuni și, după și mai multa munca și pus ban peste ban, s-a extins si a cumpărat majoritatea proprietăților din aceasta clădire, ce este acum un hotel de patru stele.

“Voiam sa fac ceva ce avea legătură cu sectorul ospitalitatii si al curățeniei și am început cu 6 camere. Am luat un imprumut de la banca, tot ce a trebuit sa fac AM FACUT!

A fost un business în care inițial putini i-au dat sanse de reușită, mai ales ca era o perioada dominata de bărbați, în lumea afacerilor. 

La începutul anilor ’60, în plina perioada de La Dolce Vita a lui Fellini, în care femeile erau foarte elegante, ea muncea de dimineta pana seara, ca sa nu plătească pentru curățenie. Făcea totul cu mana ei.

La Signora Marcella era o femeie singura, la 35 de ani, care conducea un hotel și o mașină. Avea o rata lunara la banca de 3 milioane de lire italiene, echivalentul a 500 de euro de acum, dar cei care o cunoșteau bine ii spuneau ca se va descurca, pentru ca face cât trei bărbați.

“Dimineața, îmi puneam haina de vizon și porneam în tur prin pensiune și controlam tot: angajați, constructori, zugravi, instalatori. Eu la 6 eram în picioare!”

Excelenta a fost atinsa prin multa munca, dar și prin eleganta și bun gust în alegerea țesăturilor și a obiectelor pentru decorarea camerelor. A apelat la serviciile celor de la Frette, o casa cu tradiție din 1860 în Luxury Bedding, faimoasa și astazi.

“Eu am pornit afacerea pe cai mari. Nu am făcut lucrurile cu sărăcie. Aveam percale de la Frette, care făcea furori. Le-am ales doar pipaindu-le și mi-au plăcut, eu nu mă pricepeam, dar voiam ce era mai bun. “Dar pe acestea le are hotelul Massimo d’Azeglio (un hotel de lux pe Via Cavour)”, mi-au spus. Eu le vreau pe acestea! Voiam lucruri frumoase, pentru ca asa îmi plac mie! Cum am câștigat niște bani, am mers să-mi cumpăr haine de la Armani și Valentino, de la cei mai buni! Când apartamentele erau gata, erau wow! Cu scrumiere din cristal de Roma, totul frumos-frumos, curat. Perfect!”

După 5 ani, în care le-a oferit clienților (oameni politici ai vremii, membri ai familiilor nobile din Italia) servicii din suflet, o găzduire în țesături de lux și intr-o curățenie desăvârșită făcută cu mâinile ei, a primit distincția “Cea mai buna pensiune din Roma”, din partea Ministerului Turismului de la acea vreme, pentru eleganta și calitate.

“Trebuie sa fii inteligent, ambițios! Si frumusețea contează! Dupa mine întorceau toți capul: bărbați și femei deopotrivă. Prin urmare, eu eram foarte mandra! Nu stăteam cu capul plecat. Îmi spuneam: “Eu sunt stăpâna universului meu!”

Cu aceasta atitudine și cu multa munca, 6 decenii mai târziu, La signora Marcella nu mai are doar o pensiune, ci un hotel de 4 stele, cu peste 90 de camere. 

La 94 de ani, locuiește tot în aceasta clădire în care și-a petrecut toată tineretea, la etajul 6, desi are o vila în afara Romei. Ea vrea sa fie mereu aproape de acest “hotel-copil” al ei pe care l-a “îmbrăcat” mereu în haine de cea mai buna calitate și l-a accesorizat cu obiecte premium.

Cin-cin, mia cara Signora Marcella!

Când îmi va fi dor de ea, voi reviziona acest vlog, pe care vi-l atașez și vouă mai jos…

Daca ti-a placut povestea și mai vrei să-ți aduc și alte astfel de povesti, nu uita sa apeși butonul Subscribe!

Publicat de Anamaria Gudu

Travel blogger. Life lover. Jurnalist. 14 ani de experiență. Realizator de reportaje: Travel, Lifestyle, Cazuri Sociale, Politica. Mama a doi copii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: